35+, by Corina Ozon

    Am întâlnit situații în care cupluri căsătorite de mulți ani s-au despărțit pentru că nu s-au mai regăsit acolo. Mai exact, unul dintre soți a evoluat pe plan profesional, a intrat în alte cercuri, iar partenerul lui a rămas în urmă. Am în jur destui amici, plecați de acasă după liceu, cu o valiză, căsătoriți de tineri, și ajunși acum oameni de afaceri, avocați de succes, jurnaliști de renume, artiști. Majoritatea a trecut prin cel puțin un divorț. În rarele cazuri în care au rămas împreună cu prima alegere, acest lucru este de conveniență, însă au relații extraconjugale de ani. Mai este și acel procent foarte mic, unde intră cei ce au rămas în prima căsnicie din recunoștință, pentru că partenerul le-a fost alături în evoluția carieristică.

Când ești în afara problemei și auzi de o ruptură având ca motiv nepotrivirea statusurilor sociale, ești tentat să judeci aspru. Tocmai din motivul invocat în procentul mic, care rămâne fidel, și anume acela că unul dintre soți s-a sacrificat (de cele mai multe ori e femeia), nu și-a continuat studiile, a ținut casa și copiii și a avut grijă ca celălalt să reușească în proiectele lui. Apoi, drept mulțumire, a primit o palmă metaforică peste obraz. Deși uneori e și reală palma. Pentru că nu a mai corespuns, partenerul făcea parte dintr-o altă lume, își dorea pe cineva de calibrul lui și să înceapă o nouă viață. Gesturi condamnabile de cei din jur, tentați să țină cu cel slab, de obicei. S-a întâmplat să fie și invers, adică femei care să evolueze social, iar soții să le fie inferiori din punct de vedere salarial, și nu numai asta. Vestimentațiile lor încep să difere, descoperă gesturi mai puțin civilizate, pe care cu ceva timp în urmă nu le băgau în seamă. Se produce o falie, soții dorm separat, își vorbesc tot mai puțin, până unul dintre ei ia decizia să plece. De obicei bănuiți cine o face, cel cu salariu mai mare, desigur.

Părerea mea este că diferența a existat dintotdeauna, de fapt, condiția socială a partenerilor implicați la început de drum în viață i-a unit pentru o perioadă. Când unul a luat-o pe alt drum, iar celălalt a stat pe loc, s-a văzut diferența. Excludem aici cazurile de gelozie și control când soția stă acasă obligat-forțat, că așa vrea soțul. De ce spun că a existat o diferență? Pentru că am exemple în care el a urcat pe scara socială, soția a rămas acasă, însă i-a fost mereu un veritabil consilier, a avut grijă să arate mereu bine, să îl aștepte cu haine elegante și să miroasă bine, nu a cantină. Se ocupă cu traseele de vacanță și caută mereu ocazii de recreere în weekenduri. Cumpără bilete la concerte și spectacole și e la curent cu ultimele noutăți. Spiritual și emoțional, se aflau pe același palier de la început și nu s-au gândit la despărțire. Doar că modul de evoluție e diferit. Ca să nu mai spun de situațiile în care ambii soți au evoluat împreună și formează o echipă.

Nu putem judeca pe nimeni că nu se mai regăsește într-o relație și nici nu poate fi condamnat să rămână în ea, doar pentru că în tinerețe decizia căsătoriei a fost luată în circumstanțe pripite poate. Evoluția profesională nu se datorează doar faptului că ai avut o masă caldă și o cămașă călcată în fiecare zi. Maslow ar răspunde mai bine la asta.

Foto pixabay.com