Despre sănătatea prieteniilor

friends-589830_960_720    Am revăzut de curând un discurs motivațional despre longevitatea oamenilor. Nu sunt o fană a acestor tipuri de speechuri, dar acesta mi-a atras atenția prin faptul că în câteva minute a pus degetul pe esențial, fără multe pilde, și fără floricele. Spunea un domn acolo că sănătatea este dată de calitatea relațiilor pe care le avem de-a lungul vieții. Modul în care ne înconjurăm de oameni, care ne completează sau nu, ne influențează și deciziile și ne macină interior. Eu am tot scris și susțin că omul nu poate trăi în afara iubirii. Și nu mă refer acum doar la cea din cuplu, ci la iubirea oferită de cei din jur, familie, prieteni. Orice copil înflorește, când e înconjurat de dragostea părinților săi, orice femeie e mai frumoasă, atunci când e iubită, și orice bărbat se simte mai puternic, când e îndrăgostit. Aș completa că un om cu prieteni strălucește. Acum mă refer la legătura dintre oameni, care poartă numele de prietenie, ca termen generic.  Pentru că și prietenii pot fi de mai multe feluri. Ceea ce nu știam noi când eram copii este că toți cei cu care intrăm în contact în timp ne pregătesc pentru o nouă etapă, în care învățăm să cunoaștem. Și toate prieteniile te pregătesc pentru viață și te definesc ca om. Oricare dintre noi a fost dezamăgit de un prieten, dar acest lucru a deschis noi ferestre și noi percepții, chiar dacă la momentul respectiv nu am realizat altceva decât o mare dramă. Prieteniile te frământă și te dospesc pentru a putea iubi cu toată ființa și, câteodată, ne influențează alegerile. Însă este nevoie să parcurgi un drum sinuos până să poți distinge calitatea oamenilor, dar tocmai aceasta este provocarea vieții. Fiecare persoană, pe care o consideri prietenă, îți conturează personalitatea și îți întinde una din corzi până la limita suportabilității: curajul, sinceritatea, bunătatea. Desigur, că printre acestea se insinuează lașitatea, minciuna, ipocrizia, dar altfel cum am putea face diferența? Și, nu, nu trebuie să renunți la nimic și la nimeni, ci să lași să plece pur și simplu. Pentru că, dacă greșim undeva, nu e neapărat în decizii, e bine că luăm decizii și punct. Greșim atunci când ne agățăm de persoane și de lucruri care nu ne fac bine și ne țin pe loc. Dar și acest lucru se pare că e necesar, pentru că și răbdarea e o virtute, iar încăpățânarea e uneori vecină cu prostia. Oamenii se aleg singuri în jurul tău, pentru că așa e firesc, rămân alături mereu cei care nu se simt obligați sau nu au interes decât să fie cu tine, pentru că așa le e bine, și să te accepte așa cum ești. Iar tu realizezi asta atunci când ești deja pregătit. Și nu e frumusețe mai mare să le arăți, la rândul tău, cât de mult îi iubești. Pentru că, de fapt, și tu îi completezi pe ei. Așadar, nu e nevoie de curățenii mari în viață, oamenii și toate acțiunile lor vin și pleacă singure. Rămân „pietrele tari”, cu care poți construi. Și repet ceea ce am mai spus: adevărații prieteni sunt cei care îți stau alături mai ales atunci când îți este bine.

Foto pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s