Despre lecțiile uitării în suferința din dragoste: nu uita!

woman-737438_960_720       Nu e om să nu fi trăit o despărțire. Și să nu știe cât de greu a fost să accepte ideea rupturii și să meargă mai departe. În jurul lui s-au găsit mereu voci consolatoare și mâini care să-l bată pe spate, de parcă s-ar fi înecat cu o bucată de carne. Mereu se oferă un umăr pe post de batistă, dar nimănui nu îi trece prin cap câte fețe de pernă ude a schimbat seri la rând suferindul. Pierderea rămâne pierdere și lasă un gol ce nu poate fi umplut cu nimic o vreme. Și, de fapt, acest gol nu se umple niciodată, doar se îngustează și rămâne o firidă purtată mereu în suflet. E ca și cum iei o perioadă un tratament și brusc ți se taie accesul la el. Din lipsă de resurse emoționale sau de orice altă natură, detaliile nu contează acum. Intri într-o letargie care-ți taie cheful de mâncare, muzică, oameni, viață, în general. Dar cea mai enervantă sugestie este cea pe care mulți ți-o dau, din bună intenție, desigur, și anume: „Lasă-l dracului în pace și nu te mai gândi la el!”. Cu varianta și la feminin. Dacă ar fi așa de simplu, o făceai din prima clipă. Și îți zici că oamenii au dreptate. Așa e, trebuie să-l uiți naibii și să îți vezi de viața ta. Și începi să te prefaci că uiți, pentru ca să nu ți se mai spună asta. Dar, după câteva zile, clachezi și iar aduci în discuție suferința care poartă un nume de bărbat/femeie. Umerii-batistă se retrag, palmele pe spate devin pumni, iar vocile consolatoare capătă tonalități acute. Lumea nu mai are răbdare. În Africa mor oameni, au loc zilnic accidente, dispar urșii polari, iar tu te văicărești că nu mai ești iubit? Dar cât poți fi de mic și de nesimțit? Ce e aia că ai suferit o despărțire? Uită-l și gata! În tine se petrece ceva inexplicabil, probabil de la fețele de pernă schimbate de atâtea seri ți se trage, te revolți și strigi cât poți: „Dar ce vă fute grija cât și la cine mă gândesc? Și de ce, pula mea, să uit? Uit când am eu chef!”. Abia acum e eliberarea și mergi mai departe. Nu contează dacă numărul celor care erau cândva aproape e același. Asta se va vedea când vei avea o bucurie. Că doar tot ți s-a spus: „Lasă, că trece și va fi bine!”. Ideea este că, la fel cum o răceală nu trece cu toate pastilele și ceaiurile din lume, până nu-și face ea damblaua, la fel nu trece nici boala asta după dragoste. Pentru că, nu uitați, dacă aveți un prieten, care a trecut prin așa ceva, aveți de-a face cu un om bolnav! Iar terapia nu implică uitarea rapidă, ci rememorarea permanentă întru obișnuință cu ideea și cu sinele rănit. Etapele trebuie arse până la capăt, oricât e de greu, pentru că trebuie să treacă prin toate fazele de la ura atroce la mica supărare, și apoi la iertare. Și nimeni nu poate trăi toate acestea în locul celuilalt.

Foto pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s