Nu e om să nu fi trăit o despărțire. Și să nu știe cât de greu a fost să accepte ideea rupturii și să meargă mai departe. În jurul lui s-au găsit mereu voci consolatoare și mâini care să-l bată pe spate, de parcă s-ar fi înecat cu o bucată de carne. Mereu se oferă un umăr pe post de batistă, dar nimănui nu îi trece prin cap câte fețe de pernă ude a schimbat seri la rând suferindul. Pierderea rămâne pierdere și lasă un gol ce nu poate fi umplut cu nimic o vreme. Și, de fapt, acest gol nu se umple niciodată, doar se îngustează și rămâne o firidă purtată mereu în suflet.
Vezi continuarea în carte.
Foto pixabay.com
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns