Divorțat, în România (1)

beach-1264866_960_720       Viața unui om divorțat nu e, în general, ușoară. Perioada de după ruptură este asemănată cu cea de doliu, când psihicul acceptă greu pierderea și duce multă luptă până să se împace cu ideea. La noi, nici mentalitatea și prejudecățile nu-i simplifică prea mult existența. Țin minte, când eram copil, se vorbea despre divorț ca despre o boală rușinoasă. Oamenii divorțau rar, se știe de ce. Femeile răbdau cu stoicism căsnicia mutilată, bătăile, adulterul, pentru că nu aveau de ales. Numai aceste mame știu cum și-au crescut copiii și în câte frustrări. Nici bărbații nefericiți cu mariajul lor nu aveau altă variantă, însă, spre deosebire de femei, ei aveau ceva mai multă libertate să calce pe bec, chiar cu știința nevestelor. Și de asemenea cazuri îmi amintesc, auzeam des vorbindu-se despre despre cutare care „trăiește cu una, dar casa e casă”.

A fi divorțat era un stigmat din punct de vedere social. Sigur era ceva în neregulă cu tine și ai o problemă, dacă te-a lăsat bărbatul. Nici acum, când, zice-se, am mai evoluat, lucrurile nu sunt prea departe. Familiile monoparentale sunt definite ca fiind „familii dezorganizate”, deși, în sânul lor, uneori copiii cresc mai în liniște decât în familii „organizate”, unde scandalurile pe fondul alcoolului se țin lanț, iar cei mici cad victimele unor abuzuri. În ultimii ani, în România, se înregistrează divorțuri preponderent în rândul căsniciilor de ani mulți, ai căror actori au vârste între 37-42 de ani. Iar principalul motiv este infidelitatea. Desigur că multe despărțiri se fac pripit, la nervi și supărare, românii neavând obiceiul de a apela la un consilier specializat în relația de cuplu. Sau nici măcar nu reușesc să își acorde mai multe șanse, mai ales când e vorba de copii la mijloc. De aici se produc drame care îi afectează pe toți. Acum, sigur, nici compromisul nu e o soluție, atunci când lucrurile nu mai merg. Paradoxal, problemele încep pentru fiecare din cei separați, atunci când sunt liberi. Vom începe cu femeia divorțată.

Dacă e singură, 35+, are șanse să se refacă repede. O vreme va ieși cu prietenele în oraș, însă cu cât arată mai bine, prietenii cu familii o vor evita. Dar ea nu-și face griji, pentru că sunt destule de vârsta ei singure. Dacă e singură 40+, șansele de a găsi repede un bărbat scad, dar sunt speranțe mari. Tocmai pentru că încă arată bine, nu se dă ușor. Este acceptată de familiste, dar cu rezervă. La 45+ singură este complicat. Dar își umple timpul cu mers la sală, drumeții pe munte, excursii. Nu are mult prietene, două și bune. De obicei, cel puțin una dintre ele este și ea singură. Merge la spectacole și, tocmai pentru că socializează mult, găsește parteneri cu ușurință pentru întâlniri hormonale. Însă și pretențiile cresc.

Lucrurile se schimbă la fiecare vârstă, dacă au copii. Așa cum am mai scris cu altă ocazie, la noi, bărbații rar „se leagă la cap” cu o femeie cu copii. Așa că ea va accepta întâlniri ocazionale cu speranța că își va găsi perechea, până când începe să îmbătrânească și nu mai are căutare, cum se zice în popor. Apar greutățile de ordin financiar, pentru că veniturile aproape se înjumătățesc. Excepții fac fostele soții de fotbaliști sau de oameni de afaceri, care pot oferi copiilor o pensie alimentară îndestulătoare. Femeile obișnuite, ca să zic așa, divorțate și cu copii, își drămuiesc fiecare ban, ca să acopere cheltuielile casei, nevoile copiilor. Renunță la propriile plăceri de multe ori. Doar în cazul în care au un job cu un salariu mai mult decât decent, își permit să fie mereu în pas cu moda, să-și cumpere haine de calitate și parfumuri scumpe. În restul cazurilor, haina de calitate e purtată până la uzură, iar parfumul e și el drămuit cu fiecare puff. Româncele sunt încă îngrijite, știu să se vopsească singure acasă, să-și facă manichiura și să se penseze. Se epilează sau se rad cu lama și își cumpără lenjerie soft, de la magazinul de „orice produs la 20 lei”. Nu e nimic rușinos în asta, pentru că reponsabilitatea este mai importantă, când ești și mamă și tată. Și nu generalizez, există și cazuri fericite. Dar încă nu sunt regulă.

La serviciu nu e ușor, când cei din jur povestesc din viața de familie, iar tristețea se instalează când vin Sărbătorile. Sacoșele cu cumpărături sunt tot mai grele, iar o țeavă spartă în casă devine o tragedie. Femeia divorțată este instalator și electrician de nevoie. Bunicii sunt la mare preț.

Pe lângă dificultățile financiare și prejudecata celor din jur, femeia divorțată mai trebuie să facă față și relației cu fostul soț, în calitate de tată al copiilor. Rare sunt cazurile când foștii soți comunică bine, fac vacanțe împreună cu copiii și se ajută. Orgoliile, percepția cu care am fost învățați despre „nenorocitul dracului care și-a lăsat nevasta și copiii”, presiunea din partea rudelor, toate fac viața unui om divorțat mai grea. Curiozitatea celor din jur despre viața intimă nu este de neglijat. Dacă ai un partener neînsurat, mai treacă-meargă, dacă îi schimbi, ești ușuratică și nu îți pasă de copii, iar, dacă stai singură, precis ești fraieră sau dubioasă. Este nevoie cumva de o integrare socială și a persoanelor divorțate, pentru că, dacă adulții nu sunt ok, nici copiii lor nu vor fi ok. Despărțirea de cineva cu care ai împărțit atâta vreme bune și rele, patul și masa, te aruncă în derivă. Marcantă e schimbarea statutului social, de unde și vulnerabilitatea, că pe ușa locuinței nu mai scrie „Fam X”.

Foto pixabay.com


24 de gânduri despre “Divorțat, în România (1)

  1. Am „mancat painea asta” timp de foarte multi ani. A femeii divortate cu 2 copii. Si pentru ca aveam si 2-3 locuri de munca, prin prisma vecinilor si „amicilor” sigur faceam bani altfel. Am avut noroc de copiii mei inteligenti care m-au oprit din plans si intr-o zi cel mare m-a intrebat de ce ma supar pe ce zice lumea ca ei stiu bine cat muncesc eu ……

    Apreciat de 2 persoane

  2. Corina, articolul tau se putea prelungi cu multe randuri. Unde pui atitudinea profesorilor fata de copii ce provin din famili monoparentale, unde pui presiunea ce o exercita barbatii insurati fata de femeia divortata, unde pui cuvintele copilului tau, despre cum au mai divortat parintii lui X si cum el nu va divorta niciodata, unde pui ca cei mici ascund acest aspect cand sunt pusi sa vorbeasca despre familiile lor, ca s anu fie singulari, unde pui relatia copilului din fosta casnicie cu copii din actuala….si lista continua.
    Da, este nevoie de integrare sociala pentru cei ce traiesc o asemenea experienta. In fond este tot o trauma ce lasa rani emotionale. Ma bucur ca ai atins acest subiect.

    Apreciază

  3. Ce tare!ma recunosc pe undeva.La partea cu „familistele”care incep sa te ocoleasca de parca ai fi ciumata(intre noi fie vorba .se simt foarte „stabile”in relatia lor.si mai este un aspect cu care eu m-am confruntat:incep sa se dea la tine diversi masculi cunoscuti ai ex-ului sau prieteni de familie bucurosi de o noua „prada”la orizont.ori…dupa divort.imediat,numai de ei nu-ti arde!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Multe persoane se casatoresc aiurea, fara sa fie compatibile, uitandu-se mai mult la partea materiala iar romancele sunt campioane la umblat dupa bani si dupa lepre, de asta nici nu raman casatorite mult timp. Toarna un plod, doi, zece( cu sau fara voia lui), crezand ca il vor „responsabiliza” pe respectivul, sa nu mai golaneasca, sa stea pe acasa, eventual sa le predea lor intregul buget.

    Barbatii ocolesc mamicile singure pentru ca multi (printre care si subsemnatul) nu stiu inca daca vor copii sau nu, plus alte complicatii, cum ar fi prezenta permanenta a fostului in casa, in mintea sau discutiile familiei. Eu unul nu vreau stafii sa ma bantuie, mai ales daca stafiile astea mai sunt si violente.
    Iar o alta problema este copilul, te accepta, nu te accepta, el va avea dreptate inaintea ta, asa ca zic pas cu toate ca la varsta mea optiunile se cam limiteaza la categoria de care vorbim.

    Apreciază

      1. Nimeni nu se trezeste dimineata si mormaie „gata, de azi sunt violent” sau ” gata, de azi insel”. Caracterul nu este definit de revelatii care sa il schimbe subit. Trasaturile au existat dintotdeauna, nimeni nu le poate masca perfect insa celalalt prefera sa le ignore si sa se minta singur. Iar asta nu este naivitate ci o chestie premeditata.
        Nu mai suntem in era cand altii ne aranjau casatoriile, avem libertatea de a alege dar o facem tinand cont de aceleasi criterii de care tineau cei ce hotarau candva in locul nostru.
        Din pacate, varsta de dupa 30 este cea in care tragem ponoasele alegerilor proaste pe care le-am facut. Acum ne dam seama ca trebuia sa invatam mai bine la scoala, sau ca ne-am ales gresit liceul/facultatea, acum ne dam seama ca trebuia sa fim mai atenti cu mancarea sau alcoolul, acum ne dam seama unde si cui am gresit in dragoste, Insa sunt doar sclipiri pe care le ingropam repede, ignorand si mintindu-ne in continuare, victimizandu-ne, cautand scuze si plangandu-ne de mila.

        Apreciază

    1. Aceeasi chestie este valabila si vice-versa. Este greu sa ai o relatia cu un barbat divortat/despartit si cu 1,2 copii. Intotdeauna copiii vor fi pe primul loc in viata lui.

      Apreciază

      1. Depinde cum am fost educati, Roxana. Nimic nu e greu, atunci cand iubesti cu adevarat un om. Si nu cred ca un barbat cu scaun la cap nu va stii sa gestioneze o relatie dupa divort cu copii. E firesc sa ii puna pe primul plan, dar important este sa stie sa echilibreze lucrurile. Altfel inseamna ca nu e matur.

        Apreciază

  5. P.S. Nu am nici o problema cu femeile divortate, ba chiar m-ar bucura sa gasesc una, pentru ca e vindecata de gargaunii cu nunta perfecta insa o femeie singura cu copii, imi ridica niste probleme.

    Apreciază

    1. Poate e singura cu copii pentru ca sotul s-a indragostit si a plecat. Problema nu e la ea.
      Copilul nu-i ofera disponibilitatea de care au nevoie barbatii, asa ca de asta va feriti multi de femeile cu copii. Dar e ok, asta e viata in Romania

      Apreciază

      1. E vorba de multe prejudecati. Dar nu le putem condamna. Un barbat care nu a mai fost casatorit si nu are copil accepta greu alti copii, tocmai pentru ca isi doreste mai intai propriul copil. Mamele gresesc pentru ca adesea cauta un inlocuitor de tata si nu un partener. Niciunul dintre parintii naturali nu poate fi inlocuit, mai ales cu forta.

        Apreciază

Lasă un comentariu