Te iubesc, dar vreau să ieși din viața mea

together-1279900_960_720       Am mai scris pe undeva și am și citit mai demult la o bună prietenă despre renunțare, cea mai grea lecție. Nu știu dacă e chiar o lecție, pentru că nu știu dacă se poate învăța, oricât îți propui asta. Ne detașăm mai ușor de locuri sau joburi, dar foarte greu de oameni. Deși situația, aceea de a lua decizie sau de a accepta o realitate, este similară. Pentru suflet luăm decizii mult mai greu, pentru că un salariu mai mic sau mai mare e doar un venit, ne mutăm în case mai mari sau mai mici, pentru că știm că ne vom adapta într-un fel. Dar să trăiești fără cineva, la care ai ținut, este greu de imaginat. Acum ceva timp, un amic mi-a povestit relația pe care a avut-o cu o femeie, de care s-a îndrăgostit. E însurat de mulți ani și cu sentimente amestecate pentru soția lui, pe care a fost tentat să o părăsească de câteva ori. Dar a revenit acasă, de fiecare dată, ca motanul de pe străzi, la confort și căldură. Cu femeia de care s-a îndrăgostit frenetic s-a cunoscut întâmplător. Frumoasă și plină de viață, dintr-un cerc de artiști, l-a „hrănit” cu dragoste timp de câteva luni, în care el umbla ca în transă, atras ca de un magnet. Mi-a relatat câteva episoade inedite și am găsit în vocea lui o oarecare nostalgie și acum. Deși o iubea mult, povestea a început să-l sperie, pentru că soția, care nu arăta că ar ști ceva, deși el mai lipsea de acasă, avea asupra lui un fel de ascendent, inexplicabil. A decis să renunțe la femeia pe care o iubea și ceea ce m-a impresionat în relatarea lui a fost când a spus că a plâns într-o noapte, de suferință. Iar eu i-am văzut suferința pe față și când povestea. Într-un fel l-am apreciat pentru sinceritatea de a-mi spune acest detaliu, pe care alți bărbați nu l-ar recunoaște. L-am întrebat de ce nu a ales schimbarea, dacă acasă lucrurile erau gri și nu existau alte complicații. Mi-a răspuns că a simțit că e obosit pur și simplu, mai exact, a simțit că nu ar fi făcut față valului de explicații, pe care ar fi fost nevoit să le dea familiei, celor apropiați. Că, în afară de răceală, nu are ce să-i reproșeze soției, cu care a și construit multe lucruri. A recunoscut că a suferit ca un câine după această ruptură, dar crede că a făcut bine. Cel puțin așa se consola. Pentru că acum se află într-o altă relație, însă nu de aceeași intensitate și pentru care nu ar plânge. Povestea aceasta a inspirat o scriere din volumul „Până când mă voi vindeca de tine”, care apare în luna mai, la editura Herg Benet. Nu putem să știm de ce un om a ales să se rănească, atunci când nouă ni se pare că nimic nu putea să-i stea în cale. Poate rațiunea care dictează, poate teama, sau poate, pur și simplu, a ales să înrămeze o poveste frumoasă și atât.

Foto pixabay.com

Anunțuri

14 gânduri despre “Te iubesc, dar vreau să ieși din viața mea

  1. cred ca pur si simplu trebuie curaj pentru renuntare,la casa,la confort,la conventiile sociale rigide si moraliste.
    asa ca a ales calea cea mai usoara si da si bine citeodata sa pari ca suferi.
    imi pare rau daca sunt dura ,dar asta e nu ma mai schimb

    Apreciază

  2. De vreo 3 ani sa intamplat. Fata mea care ma iubea si o iubeam la fel, a plecat . Asa ca si cum nu sa intamplat nimic. Era deja cu altcineva cand ne-am cunoscut . Nici macar nu dadea doi lei pe catelusul ala dar aveau planuri bine facute. Oricat ne-am iubit (si sunt sigur de asta) nu am putut sa o conving sa ramana. A plans o vreme dar sa dus inainte.A spus de la inceput ce are de gand si a facut tot exact cum a planuit. Au plecat din tara s-au imbogatit ,s-au casatorit si a bifat tot ce era pe lista ei. Nici macar nu am mai insistat pentru ca stiam ca asa va face. Robot nebun..

    Apreciază

      1. Imi aduc aminte ziua aia prima. Am raspuns la orice solicitare de la oricine. Mi-am gasit tot felul de chestii sa uit. Tot asa o vreme. La un moment dat nu am mai rezistat si m – am uitat la poze,mi-am adus aminte de tot. Am fost deprimat rau dar mi – am mai revenit in timp. Una din cele mai bune metode a fost sa ma feresc de ea, sa o blochez pe fb. si sa-i caut toate defectele posibile sa ma conving singur ca oricum nu merita. Nu pot sa zic ca am reusit pe deplin dar e mai ok. Ce ma sperie e ca am deja 35 de ani si scad drastic sansele sa mai gasesc pe altcineva important in viata asta. Jumatati de masura nu exista la mine. Daca nu va mai fi alta sunt macar bucuros ca am avut si zile de soare in viata asta gri

        Apreciază

  3. Eu zic ca dacă iubești, faci totul pentru iubire! Pentru asta ai nevoie de mult curaj,să ieși din zona de comfort, sa fii ferm pe poziții, sa nu te lași influentat și să lupți pentru ceea ce îți dorești! Că s-a întors acasă la nevasta, înseamnă că nu e capabil să facă ceva pentru el, care să il scoată dintr-o relație in care nu mai evoluează.
    Mai bine sa suferi că ai încercat și nu a mers decât sa stai sa te intrebi what if…
    Însă după cum spuneam, îți trebuie curaj și asumare… Puțini sunt capabili..
    Te pup draga mea!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s