Am mai scris pe undeva și am și citit mai demult la o bună prietenă despre renunțare, cea mai grea lecție. Nu știu dacă e chiar o lecție, pentru că nu știu dacă se poate învăța, oricât îți propui asta. Ne detașăm mai ușor de locuri sau joburi, dar foarte greu de oameni. Deși situația, aceea de a lua decizie sau de a accepta o realitate, este similară. Pentru suflet luăm decizii mult mai greu, pentru că un salariu mai mic sau mai mare e doar un venit, ne mutăm în case mai mari sau mai mici, pentru că știm că ne vom adapta într-un fel. Dar să trăiești fără cineva, la care ai ținut, este greu de imaginat. Acum ceva timp, un amic mi-a povestit relația pe care a avut-o cu o femeie, de care s-a îndrăgostit. E însurat de mulți ani și cu sentimente amestecate pentru soția lui, pe care a fost tentat să o părăsească de câteva ori. Dar a revenit acasă, de fiecare dată, ca motanul de pe străzi, la confort și căldură. Cu femeia de care s-a îndrăgostit frenetic s-a cunoscut întâmplător.
Vezi continuarea în carte.
Foto pixabay.com
35+, by Corina Ozon 
Lasă un răspuns