Când uităm jocurile seducției

        Se spune că, într-un procent mare, bărbații se uzează pe etapa de cucerire, apoi intră deja obosiți în relație și, uneori, nu o pot susține. În același timp, sunt femei care se plâng că bărbații nu mai sunt așa romantici, că ard etape și trec prea repede la scopul dintre așternuturi. Ca să nu fie ipocrizie, și femeile au același scop, dar după îndeplinirea unor ritualuri. Cum ar fi să nu înfigi furculița direct în friptură, decât după ce te-ai spălat pe mâini și te-ai aranjat puțin. Femeilor nu le place să te așezi la masă imediat cum ai intrat pe ușă, ciufulit, murdar și plictisit. Chiar dacă te-au așteptat o mare perioadă de timp, nu vor renunța nici moarte la pretențiile astea. Trebuie să fie foarte disperate, dacă închid ochii și te acceptă în condițiile acestea. Și, nu, nu exagerez cu nimic. Femeile, oricât de bătrâne ar fi și singure, renunță din prima secundă la un bărbat care le murdărește cu noroi covoarele și se șterge pe mâini cu perdelele.

Etapa de seducție, mai pe românește zis de „a face curte”, este și ea apreciată de către feminine. Vorbeam în creierii nopții cu o prietenă de peste ocean, care îmi relata că acolo relațiile dintre femei și bărbați nu parcurg treptele de aici, vorbesc de acelea de început. Pentru că nu poți agăța o femeie pe stradă, la serviciu nu ai voie să faci semne interpretabile unei colege care îți place, de ciupit de fund și pâsâială pe stradă nici nu mai vorbim, ești mâncat! Bun, și acolo oamenii totuși cum își transmit intențiile și sentimentele? Păi, cică, se invită la film unul pe altul sau la masă. Chiar și acasă e permis imediat. Într-o proporție foarte mare, cam de 90%, relațiile încep în online, având ca surse siteurile de dating. Ceva normal, având în vedere că oamenii nu au timp liber, ca să poată cunoaște pe cineva, dar nici nu vor să stea singuri. Și atunci ard etape. Romantismul, vorbele frumoase, promisiunile se consumă în virtual, iar în real se trece direct la fapte. Păi, să nu vrăjești tu un pic româncuța, să nu te rogi de ea, să nu o scoți în oraș cu un buchet de flori și cadouri și să te înduioșezi când strâmbă din nas la orice, să nu o mănânci din ochi când comentează la propunerile tale, se cheamă că trăiești degeaba. Că în pat oricum se ajunge, nu contează dacă imediat sau peste două săptămâni sau o lună sau șase luni. Etapa de curtare, sub diversele ei forme, are farmecul ei, este perioada de cunoaștere, tatonare, măsurare a forțelor, care provoacă un fel de excitație. Așa se explică de ce cei plecați de foarte mult timp în alte societăți, grăbite, dinamice, devoratoare au aceste simțuri ale seducției amorțite și, de multe ori, se întâmplă defazaje, atunci când persoana de sex opus provine din alt micro univers social. Semnalele sunt percepute greșit și de aici fiasco-ul. Nu spun că așa trebuie și așa nu.

Jocurile seducției sunt interesante, pentru că provoacă limitele ambilor parteneri, singura problemă intervine când se întinde pe o perioadă de timp excesiv de mare, atunci frizează patologicul. Dar, cât e de comun acord, iar nu e nicio problemă. Fiecare nebun își găsește nebuna și viceversa.

Foto pixabay.com