Spune-mi cum te desparți, ca să-ți spun cine ești

Este real că adevăratul caracter al oamenilor iese la iveală în situații de criză, mai ales atunci când sunt nevoiți să ia decizii nu doar pentru ei, ci și care le includ și pe alții. Dacă aveți vreo nelămurire despre o persoană de care v-ați despărțit, este suficient să rememorați modul în care a anunțat că vrea să înceteze legătura. Canalele de comunicare alese spun foarte mult despre structura emoțională a acelei persoane. Repet, nu sunt psiholog, sociolog sau altfel de specialist (ah, ba da, în comunicare!), însă mi-am dat seama că oamenii nu sunt de fapt atât de complicați cât îi facem noi și că detaliile vorbesc. Prin urmare, contextul ales pentru anunțarea unei vești care te afectează și pe tine spune mult despre locul pe care tu îl ocupai în viața acelei persoane.

1. Într-un loc public, cum ar fi o cafenea sau restaurant. Ești invitat/invitată în oraș, la o discuție. Este un cadru ales adesea de cei care se tem de o confruntare într-un spațiu închis cu partenerul sau pe teritoriul marcat (acasă) și preferă locuri aglomerate, pentru a-și crea un scut de protecție. Evită și o criză de nervi din partea ta, mizând că nu te vei face de râs în public. Acest lucru presupune că te cunoaște deja, pentru că au fost destule cazuri de scandal și circ, când bunele maniere au fost date naibii. Cel care vrea să-ți spună de despărțire creează un mediu relaxant, ca pe acest fond de dezarmare a ta, să îți dea în moalele capului. Este o variantă totuși semi elegantă, pentru că pe drumul spre casă îți dă timp să te calmezi și denotă că persoana are o oarecare preocupare pentru tine.
2. Primești vestea prin sms, mail sau mesaj pe Facebook, fără o discuție prealabilă. De obicei, acest mod de despărțire se face la fel cum s-a creat legătura și exprimă clar graba de a scăpa cât mai repede de povara anunțului și de tine, evident. Nu înseamnă că decizia nu a fost cântărită înainte, dar aceasta este cea mai mare dovadă a lașității celui în care ai investit. Se traduce prin lipsa de asumare și responsabilitate și prin o oarecare frivolitate. Genul acesta de a comunica o ruptură mai demonstrează și o dorință a expeditorului de a controla discuția. Te anunță, apoi îți răspunde doar dacă vrea. Cât ai însemnat pentru acea persoană? Un procent iluzoriu, probabil.
3. Ți se spune despre despărțire printr-un telefon. Este un update la punctul 2 și punctul 1 underrated. Cumva ai însemnat ceva pentru persoana respectivă, dar evită să te privească în ochi. Este limpede sentimentul de vinovăție, iar dialogul este și el ținut sub control. Dacă nu îți blochează numărul, lasă o ușiță deschisă, tot din vinovăție, dar și din nesiguranța deciziei pe care a luat-o. Însă e cert că nici nu are chef să dea explicații multe.
4. Confruntarea face to face, pe teritoriul comun, deși cea mai dură, este, până la urmă, cea mai sănătoasă. Chiar dacă implică urlete, înjurături, îmbrânceli, reproșuri, amenințări, exorcizează demonii într-un timp scurt. Unde mai pui că poate fi loc și de un sex de împăcare. Motiv pentru care nu mulți aleg acest mod ca să-și anunțe partenerul privindu-l în ochi, la el acasă.
5. Despărțirea nu e anunțată pe nicio cale, iar partenerul dispare pur și simplu din peisaj, fără nicio explicație. Se cheamă că ai fost magie în viața lui, ca și relația pe care ați avut-o. Ați avut-o?

Tu cum ai fost anunțat/anunțată că „gata, s-a terminat!”?

Foto pixabay.com