Le vezi în fiecare seară grupuri-grupuri în stațiile de metrou și autobuz. Parcă s-ar simți după miros și stau una lângă alta, adesea fără să se cunoască. Hainele sunt sobre, fără decolteu și accesorii multe, lasă în urmă dâra parfumului dat dimineață, acum , cu arome estompate. Le recunoști pentru că stau mai tot timpul cu ochii în telefon, pe Facebook sau pe whatsapp, răspund la mesaje sau vorbesc mult la mobil plimbându-se în sus și în jos. E descărcarea după o zi de muncă, în care au fost nevoite să respecte proceduri și regulamente interne. Le recunoști pentru că afișează față de colegii lor o mină tovărășească, o prelungire a atmosferei din masa de prânz. O bucată de drum merg împreună, ei povestesc despre ultimele isprăvi ale copiilor, ele îi ascultă și aprobă din când în când. Fiecare coboară la stația care-l duce spre casă și care-l scoate din lumea corporatistă. Le recunoști la supermarket, după cumpărăturile din coș, mereu conține produse pentru o singură persoană. Câteodată și pentru un animal de companie. Telefonul e mai mereu la ureche și ținut pe umăr, pentru ca mâinile să poată băga în plasă cumpărăturile. Cu gâtul astfel contorsionat, achită la casierie și tot așa ies din magazin. Cu fiecare seară par mai multe, cohorte de femei singure, cu privirile lipsite de strălucire și tivite cu cearcăne. Ai zice că toate lucrează într-un anumit schimb la aceeași fabrică.
Le recunoști și în cafenele, când mai ies după job. Stau cel puțin câte două și formează inconștient un zid greu de trecut. Spun bancuri, glumesc, discută, pentru că toate sunt fete deștepte și cu școală. Se mai uită după câte un bărbat și comentează. În unele companii se vorbește de camere secrete ce servesc drept cuiburi pentru întâlniri grăbite, în pauza de prânz. Se mai vorbește de femei de 35+ ani care-și trimit singure flori și cadouri, doar ca să nu se vorbească despre ele că sunt singure sau în ipostaza de amanta șefului. Sau își roagă diverși amici să se lase fotografiați cu ele, ca să aibă ce să posteze pe Facebook. Cât e teama de singurătate și cât de ce spune lumea dacă ești singur? Și, nu, oamenii nu e bine să trăiască singuri. Dar nici nu arătăm cu degetul pe cineva care e singur. Intervenim dacă are nevoie de ajutor. Trendul care se insinuează prin diverse articole motivaționale că singurătatea are gustul ei este impus chiar de cei care, fie negăsind un partener pe placul lor, fie în urma unei dezamăgiri profunde, au decretat singurătatea ca mod de viață ideal. În fond, te izolezi doar dacă ai ceva de ascuns sau ești asocial. Singur e cam greu să fii în ziua de azi, când distanțele se scurtează cu un singur click. Dar, atenție, să nu fie clickul iluzoriu!
Îmi plac femeile puternice și independente, dar când nu iau locul bărbaților și nu devin misandre. Sigur, corul etern scandează „Unde găsim bărbați puternici și independenți, pe măsura noastră?”. Poate că, dacă la casierie, în supermarket, privirea n-ar mai sta în coș… Să știți că am auzit povești interesante la cozile din magazine. Într-un articol viitor, vom scana și coșul de cumpărături al bărbaților.
Foto pixabay.com
Lasă un răspuns